Infertilitatea de cauză feminină
Cu o experiență vastă în domeniu, Dr. Ianiotescu (Wellborn), medic primar obstetrică-ginecologie, aduce în prim-plan informații esențiale despre factorii care pot influența fertilitatea femeilor, oferind o privire detaliată asupra diagnosticului, tratamentelor și soluțiilor inovatoare disponibile astăzi.
Infertilitatea cuplului poate avea cauze feminine, masculine sau poate fi de natură mixtă, cu aproximativ 25% dintre cazuri rămase inexplicabile (idiopatice), conform Ghidului de bună practică în infertilitate (SOGR).
În ceea ce privește cauzele feminine, disfuncțiile ovulatorii reprezintă 25% din cazuri (factor ovarian – anovulație, sindrom de ovar micropolichistic, insuficiență ovariană prematură, endometrioze, mutația receptorului FSH), disfuncțiile tubare 20% (hidrosalpinx, endometrioză, obstrucții tubare proximale, chirurgie tubară – plastie sau ligatură tubară anterioară, infecții cu Chlamydia, Mycoplasma), iar problemele uterine sau peritoneale 10% (polipi endometriali, noduli fibromatoși intracavitari, adenomioză, sinechii uterine, endometrită cronică, aderențe peritoneale postoperatorii sau postinfecțioase).
Factorul masculin contribuie la infertilitate în 30% din cazuri, o creștere posibilă fiind atribuită stilului de viață, stresului și mediului toxic de la locul de muncă.
O problemă tot mai des întâlnită este amânarea sarcinii după vârsta de 36 de ani sau chiar mai mult, ceea ce poate duce la rezervă ovariană scăzută și calitate îndoielnică a ovocitelor. Pe măsură ce femeile îmbătrânesc, rezerva și calitatea ovulelor scad. Acest declin natural poate afecta semnificativ fertilitatea, crescând dificultatea concepției și riscul de anomalii cromozomiale la făt (aneuploidii).
Pentru obținerea unei sarcini, trebuie luate în considerare etapele fiziologice importante ale vieții unei femei: 18-24 de ani – perioada optimă, 25-30 de ani – șanse foarte bune, 31-35 de ani – perioadă optimă, însă cu șanse scăzute, 36-40 de ani – scădere accelerată a fertilității și creșterea riscului de anomalii cromozomiale, 41-45 de ani – șanse reduse din cauza pregătirii organismului pentru menopauză.
Vârsta reproductivă avansată și rezerva ovariană scăzută sunt factori majori contribuitori la infertilitatea de cauză feminină. Scăderea rezervei ovariene poate fi rezultatul unor factori genetici (boli autoimune, mutația receptorului pentru FSH, X fragil, sindrom Turner), tratamentelor medicale (chimioterapie, radioterapie) sau intervențiilor chirurgicale în zona pelviană (chist ovarian voluminos, endometrioze, tumori ovariene, sarcină ectopică ovariană). Această scădere poate duce la dificultăți în rămânerea însărcinată și la un risc crescut de avort spontan din cauza calității ovocitelor reduse și a riscului crescut de aneuploidii.
Dr. Ianiotescu (Wellborn), medic primar obstetrică-ginecologie
În ultimii ani, progresele tehnologice în tratamentele de reproducere umană asistată au deschis noi perspective pentru cei ce își doresc să devină părinți. Pentru pacientele cu rezervă ovariană scăzută, se propune fertilizarea in vitro (FIV) cu ovocite proprii sau proceduri multiple, tratamentul fiind adaptat individual problemelor cuplului. De multe ori, numărul embrionilor de calitate este redus, iar opțiunile includ transferul embrionar în același ciclu sau crioprezervarea embrionilor obținuți din mai multe cicluri FIV – embryobanking. În afara schemelor de stimulare ovariană tradiționale, se pot recomanda tratamente alternative eficiente în cazurile de rezervă ovariană scăzută, cum ar fi stimularea ovariană blândă, FIV pe ciclu natural, FIV pe ciclu natural modificat, stimularea ovariană în faza luteală sau DuoStim (stimulare ovariană în faza foliculară și luteală), toate având ca obiectiv obținerea unor embrioni de calitate superioară.
Pe lângă noile protocoale terapeutice, există procedee de laborator menite să îmbunătățească calitatea embrionilor, cum ar fi îmbogățirea mediilor de cultură cu factori de creștere sau tehnici avansate de fertilizare, precum PICSI sau testarea genetică preimplantare a embrionilor. Cu toate acestea, rata de succes în cazurile de rezervă ovariană scăzută nu este ridicată, mai ales în cazul femeilor în apropierea vârstei de 40 de ani sau mai mult. Vârsta rămâne factorul principal în determinarea succesului unei proceduri de FIV.
În unele cazuri, fertilizarea in vitro cu ovocite proprii nu mai reprezintă o soluție viabilă. Dacă, în urma a trei proceduri de FIV cu ovocite proprii, nu se obține sarcină sau embrioni de calitate, mai ales la vârsta de peste 42-43 de ani, singura opțiune rămasă este FIV-ul cu ovocite donate.
Fertilizarea in vitro cu ovocite donate oferă cuplurilor șanse mari de succes, aproximativ 70-80%, comparativ cu 2-10% în cazul rezervei ovariene scăzute și a vârstei înaintate. Ovocitele utilizate provin de obicei de la donatoare tinere, sănătoase, majoritatea cu fertilitate dovedită (au copii sau au avut sarcini), fiind fertilizate cu spermă de la partener, rezultând embrioni de cea mai bună calitate.
Infertilitatea de cauză feminină, asociată cu vârsta reproductivă avansată și rezerva ovariană scăzută, reprezintă o provocare semnificativă pentru femei și cupluri care își doresc să devină părinți. În fața acestor provocări, este esențial ca cei afectați să primească sprijin emoțional, informații adecvate și acces la opțiuni de tratament. Chiar dacă această călătorie poate fi dificilă, există speranță și soluții pentru a depăși aceste obstacole și a împlini visul de a deveni părinți.