Adevăr şi ştiinţă despre co-sleeping
Datorită accesului facil la informaţie şi gradului crescut de educaţie al viitorilor părinţi din ziua de azi, specialiştii în domeniu răspund din ce în ce mai des întrebărilor de genul: „Este bine să dorm în aceeaşi cameră sau pat cu bebeluşul meu? Atunci când va creşte nu va refuza să doarmă singur, în camera lui, fiind obişnuit să stea cu mami sau tati? Cum pot să îmi supraveghez mai bine puiul, dar să mă şi odihnesc în acelaşi timp?„; şi lista întrebărilor poate continua.
Orice pediatru îţi va spune că este alegerea ta în calitate de părinte, dar sunt specialişti care au alocat resurse importante în ceea ce priveşte ideea de co-sleeping. De exemplu, dr. James McKenna, profesor de antropologie la Universitatea Notre Dame şi director al Laboratorului pentru studierea comportamentului mamei şi copilului în timpul somnului, spune că a dormi în aceeaşi cameră cu bebeluşul poate reprezenta o alegere excelentă pentru majoritatea familiilor. Astăzi, prin prisma studiilor efectuate de specialişti în domeniu, vom discuta despre miturile legate de co-sleeping.
Iată 7 dintre miturile legate de co-sleeping:
Mitul #1: Co-sleepingul este periculos
Este ceva normal să ne fie teamă să dormim cu bebeluşul în acelaşi pat. Academia Americană de Pediatrie şi Comisia americană pentru siguranţa produselor şi protectia consumatorilor recomandă părinţilor să NU doarmă în acelaşi pat cu bebeluşul (cel puţin până la vârsta de 1 an), deoarece poate interveni riscul SIDS (moartea subită a sugarului).
Aşadar, trebuie să facem o diferenţă clară între ceea ce înseamnă conceptul de bedsharing (împărţitul patului) şi cel de co-sleeping (a dormi în aceeaşi cameră dar nu neapărat în acelaşi pat).
Dr. James McKenna recomandă co-sleeping-ul deoarece, în urma studiilor efectuate de el timp de 32 ani, a observat că a sta/dormi lângă bebeluşul tău o noapte întreagă conferă siguranţă şi sentimentul de protecţie ambelor părţi.
Iată ce spune McKenna:
• „Nou-născuţii şi bebeluşii transmit indicii şi semnale la care părinţii trebuie să reacţioneze şi să răspundă„
• „Dormind alături de bebeluş, mama este capabilă să asigure acestuia stabilitate în ceea ce priveşte respiraţia sa.” Există studii clinice care spun că dioxidul de carbon expirat de mamă stimulează respiraţia bebeluşului. „Nu există nicio validare ştiinţifică referitoare la faptul că „a dormi împreună (n.r. co-sleepingul) este ceva rău. Accidente, desigur, se întâmplă şi există factori de risc în orice situaţie.”
• Tot McKenna spune că: „mai mult de 80% dintre mamele care alăptează, dorm în aceeaşi încăpere cu bebeluşul, lucru care de altfel, la un moment dat, începe să-l facă şi restul de 20%.„
Mitul #2: Copiii care dorm în aceeaşi cameră cu părinţii sunt răsfăţaţi.
A dormi lângă mama nu are legătură cu faptul de a fi răsfăţat sau nu. Aici este vorba doar despre biologie. Copiii se liniştesc atunci când sunt lângă mamă, fie că dorm lângă ea sau, pur şi simplu, aceasta îşi îmbrăţişează bebeluşul. Nou-născuţii sunt concepuţi pentru a face acest lucru şi este foarte important să se întâmple astfel pentru o dezvoltare normală.
Mitul #3: Dacă un bebeluş doarme în aceeaşi cameră cu mama sa, nu va învăţa niciodată să fie independent.
Studiile au scos în evidenţă faptul că un bebeluş care doarme lângă mamă faţă de unul care doarme separat creşte lipsit de temeri, căpătând în timp independenţă şi încredere în forţele proprii.
Încă de la o vârstă fragedă, oferim copiilor (indiferent de vârsta acestora) tot suportul de care au nevoie pentru a deveni mai târziu independenţi. A dormi lângă mamă înseamnă a-i oferi acest suport de care va avea nevoie în drumul său către maturitate. Bebeluşii răspund la sunetele, gesturile şi reacţiile mamei.
Mitul #4: Un copil trebuie să doarmă singur noaptea
De fapt, o cameră liniştită s-ar putea să nu îi ofere un somn bun. McKenna spune că „bebeluşii au nevoie de distincţii senzoriale.”
Ce înseamnă acest lucru? Ei au nevoie să audă, să asculte şi să reacţioneze la toate sunetele sau mişcările părinţilor. Pare primitiv, dar este normal. A culca sau a lăsa un bebeluş singur într-o încăpere nu-l ajută deloc să înveţe, să crească şi să-şi dezvolte toate aceste distincţii senzoriale. Când un bebeluş se naşte, acesta îşi construieşte o relaţie cu părinţii săi. În această fază este dependent de mama sau tata pentru a-l putea învăţa cum să reacţioneze.
Mitul #5: Părinţii care dorm cu bebeluşii sunt iresponsabili.
Societatea şi oamenii în general presupun că este normal să judece co-sleeping-ul şi bedsharing-ul, uitând că sunt 2 concepte diferite. Bineînţeles că părinţii au dreptul să decidă ce este mai bine şi mai sigur pentru ei, ce funcţionează mai bine în cazul lor sau care este cea mai bună practică la care pot adera. Dar dacă este confortabil pentru tine ca părinte şi consideri că este mai sigur să dormi cu bebe în aceeaşi cameră şi te-ai asigurat că ţi-ai luat toate măsurile de siguranţă (de exemplu un pătuţ special conceput a se ataşa patului părinţilor), atunci ai încredere în propriile instincte că faci ceea ce trebuie.
Mitul #6 Co-sleepingul ucide romantismul în cuplu
Dr. James McKenna consideră această afirmaţie extrem de ridicolă şi că nu este normal să crezi că apariţia unui copil în viata unui cuplu distruge viaţa intimă. Dacă totuşi aceste situaţii apar frecvent, cu siguranţă la baza acestora există alte probleme care au contribuit la „distrugerea romantismului”.
În urma unor studii efectuate de acesta, McKenna a concluzionat că părinţii care dorm în aceeaşi cameră cu bebeluşul au devenit mai creativi în privinţa vieţii intime în cuplu, fapt care le-a sudat relaţia.
Aşadar, putem concluziona că putem îmbrăţişa co-sleepingul deoarece acesta oferă o multitudine de beneficii ambelor părţi, părinte şi copil.
Articol realizat cu sprijinul Chicco România.