#PastilaDeSănătatePentruGravide - Totul despre istmocel, una dintre complicaţiile naşterii prin cezariană
Creșterea numărului de nașteri prin cezariană a condus la o conștientizare crescută a complicațiilor asociate, cum ar fi formarea istmocelului – un defect parietal de cicatrizare, caracterizat printr-o deformare la nivelul cicatricei uterine. Cunoscut și sub numele de cicatrice sau nișă uterină, această anomalie anatomică poate fi atribuită unei insuficiente sau inadecvate vindecări a peretelui uterin, după intervenții chirurgicale.
Este o afecțiune descrisă recent în articolele de specialitate, ca o entitate clinică distinctă și continuă să câștige interes printre specialiști în ceea ce privește modalitatea de diagnostic și tratament. Este mai frecvent în cazul femeilor care au avut 2 sau mai multe nașteri prin cezariană și se estimează că aproximativ 30% dintre femeile care nasc prin cezariană dezvoltă acest defect parietal de cicatrizare. Potrivit experților americani de la Cleveland Clinic, între 20% și 70% dintre femeile care au cel puțin o cezariană dezvoltă un istmocel.
Istmocelul nu este o afecțiune care poate pune viața în pericol, însă în unele cazuri poate afecta semnificativ calitatea vieții femeilor. Asta pentru că în perioada menstruației, această nișă se umple cu sânge sau cu lichid, care va fi eliminat treptat după încheierea menstruației. În funcție de dimensiunea și severitatea defectului, femeile pot simți că sunt la menstruație chiar și mai bine de 2 săptămâni. În plus, istmocelul poate afecta capacitatea de reproducere a femeilor, ducând la infertilitate sau la complicații în timpul sarcinilor viitoare.
Scurt istoric al istmocelului
Istmocelul, cunoscut și sub denumirea de defect de cicatrizare a inciziei peretelui uterin realizată pentru cezariană, a fost descris pentru prima dată în 1961 de medicul australian Poidevin ca fiind un defect morfologic tipic în formă de pană. Dr. Poidevin a fost primul care a asociat acest defect cu „ruptura uterină explozivă sau completă”, folosindu-se de histerosalpingografie. Ulterior, în 1995, medicul obstetrician ginecolog Hugh Morris a studiat 51 de specimene de histerectomie și a demonstrat că istmocelul era asociat cu menoragie, dispareunie și dismenoree. Din păcate, la acea vreme, nu i s-a acordat prea multă atenție.
Abia în 2019, un grup de lucru european format din oameni de știință a publicat o definiție consensuală a istmocelului, potrivit căreia acesta este „o indentare a miometrului uterin la locul cicatricei cezarienei cu o adâncime de cel puțin 2 mm”.
„Vorbim despre o patologie destul de des întâlnită, este foarte frecvent abordată la majoritatea congreselor medicale. În străinătate medicii obstetricieni au început să discute despre această patologie de mai bine de 10 ani. La noi se discută de câțiva ani, tocmai pentru că abia acum vedem consecințele anilor în care s-au făcut cezariene într-un procent foarte mare. Nașterea prin cezariană are anumite indicații, iar atunci când nu le respectăm, trebuie să ne asumăm și consecințele care vin după – defecte de cicatrizare, defecte de dezvoltare a placentei sau riscul de ruptură uterină”, ne-a explicat dr. Ana Maria Harbada, medic primar Obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Băneasa.
Istmocelul poate să apară și ca urmare a altor intervenții chirurgicale la nivelul uterului, cum ar fi miomectomii, rezecții de sept uterin, tratamentul chirurgical pentru endometrioză, dar și în urma inflamațiilor sau infecțiilor la nivelul peretelui uterin.
De ce apare istmocelul?
Răspunsul nu este simplu. Există mai mulți factori care pot favoriza apariția acestui defect de cicatrizare. Printre aceștia amintim momentul în care este realizată operația de cezariană, cât de joasă este incizia (dacă zona în care se face incizia este mai puțin vascularizată), greutatea copilului, dar și capacitatea de vindecare a fiecărui organism.
Apare relativ imediat după nașterea prin cezariană. O cezariană presupune 2 incizii: una la nivelul peretelui abdominal și una la nivelul peretelui uterin. Dacă incizia de la nivelul peretelui uterin nu se vindecă complet sau dacă există mai multe incizii în aceeași zonă, țesutul din jur se subțiază și poate forma o adâncitură care se umple cu lichid și sânge.
„Există studii care arată că tehnica de sutură nu este cea care determină apariția istmocelului, ci mai degrabă momentul la care este realizată cezariana. De exemplu, dacă o pacientă este programată la o cezariană la rece, fără contracții, șansele ca ea să facă un istmocel sunt minime. Dacă cezariana este făcută, într-o fază avansată a travaliului, în care există și o dilatație mare, bacteriile din sfera genitală pot ascensiona, capul este și el deja în vagin, atunci incizia va fi și ea foarte joasă, unde mușchiul este mai subțire și evident că refacerea acolo va fi mai deficitară. De asemenea, foarte mult contează greutatea copilului și cicatricea anterioară, pentru că dacă pacienta, de exemplu, mai are una sau 2 cezariene, peretele este deja subțire și s-ar putea ca la a 3-a operație sigur să dezvolte istmocel”, a explicat medicul obstetrician-ginecolog.
Orice femeie care naște prin cezariană poate dezvolta un istmocel
Istmocelul nu poate fi prevenit și poate să apară la orice femeie care a născut prin cezariană. Printre factorii care cresc riscul femeilor de a dezvolta acest defect de cicatrizare se numără:
Predispoziția genetică
Diabetul gestațional – asociat cu reducerea activității fibroblastilor (celule implicate în procesul de cicatrizare)
Endometrioza (acest mecanism nu este complet înțeles – se pare că în timpul cezarienei, celulele endometriale migrează la nivelul plăgii operatorii, diseminarea celulelor putând fi asociată cu trauma chirurgicală și inflamația asociate procedurii chirurgicale)
- Hipertensiunea arterială – poate compromite perfuzia uterină la nivelul istmului
- Sarcinile ectopice (istmice) și avorturile spontane, care pot afecta calitatea peretelui uterin
- Obezitatea și stilul de viață (fumatul)
- Condiții anatomice, precum uterul retrovers
Printre factorii de risc care depind de naștere, amintim:
- Incizia la nivelul uterului (inciziile verticale)
- Tehnicile de sutură uterină – unele studii susțin că sutura uterului într-un singur strat, continuu, reduce fluxul sanguin la nivelul istmului compromițând astfel procesul de vindecare și recomandă sutura uterului în 2 straturi; există studii care corelează și materialul de sutură cu riscul apariției istmocelului, recomandându-se astfel material de sutură cu durată mai mare de absorbție
- Aderențele – aderențele pelvine preexistente pot influența procesul de vindecare; de asemenea, cezariana poate determina aderențe pelviperitoneale (în special după incizii verticale)
- Dilatarea cervicală
- Sarcina multiplă
Sângerarea prelungită după menstruație este adesea primul și cel mai semnificativ semn al prezenței unui istmocel. Alte simptome pot include:
- Menstruație neregulată;
- Dismenoree (perioade menstruale dureroase);
- Durere cronică pelvină;
- Dispareunie (durere în timpul actului sexual);
- Afectare urinară: incontinență, creșterea frecvenței urinare (disurie, polakiurie);
- Sângerări vaginale sau uterine între menstruații;
- Scurgeri vaginale;
- Dificultăți în obținerea unei noi sarcini;
- Complicații obstetricale în viitoarele sarcini – istmocelul poate influența poziția și aderența viitoarei placente, poziția fătului, ruptura uterină.
„Nu este o afecțiune care să pună viața în pericol, este o afecțiune care deranjează pacientele. Sunt paciente care au scurgerea aceea maronie mai mult de jumătate de lună și normal că devine deranjant. Trăim într-un secol în care ne dorim să fim cât mai confortabile cu noi înșine. Femeile nu-și mai doresc nici dureri menstruale, nici sângerări abundente. Iar noi încercăm să ameliorăm toate aceste lucruri. Femeile sunt și mame, au și joburi și își doresc să fie cât mai mult timp active și își doresc confort”, explică dr. Ana Maria Harbada.
Ca orice afecțiune medicală, defectul de cicatrizare poate conduce, în timp, la unele complicații, cum ar fi: un risc crescut de complicații în timpul procedurilor ginecologice, complicații legate de sarcină – placenta accreta (placenta se atașează prea adânc de peretele uterului), placenta previa (placenta acoperă colul uterin), fixarea sarcinii în cicatricea uterină, infertilitate secundară (infertilitate după o sarcină anterioară reușită) sau ruptură uterină (ruptură la locul unei cicatrici uterine). Citeşte continuarea AICI.
