#SanatateaFemeii · Interviu

Evaluarea fertilității: ce poți afla, când să o faci și cum te ajută să iei decizii la timp

Prin această serie de interviuri, Baby Boom Show continuă demersul de susținere a sănătății femeii, demers care se regăsește și în evenimentul „Femeia, înainte de mamă”, din 17 octombrie 2026, de la ROMEXPO București, pavilion A (Central).

În interviul de mai jos, Dr. Anca Ștefan, medic specialist obstetrică-ginecologie cu specializare în infertilitate la Fertility Institute, parte din Rețeaua de sănătate Regina Maria, explică ce înseamnă, concret, o evaluare a fertilității, când este util să o faci și cum te poate ajuta să iei decizii informate, la momentul potrivit.

Aflăm ce pot spune analizele și ecografia, ce nu pot prezice, de ce vârsta și contextul personal contează în interpretarea rezultatelor și de ce scopul unei astfel de evaluări nu este să creeze presiune, ci să îți ofere informații și opțiuni.

Ce presupune o evaluare a fertilității și cui îi este utilă?

Evaluarea fertilității nu înseamnă doar un set de analize. Este o evaluare medicală prin care încercăm să înțelegem unde se află o femeie din punct de vedere reproductiv și dacă există factori care i-ar putea influența șansele de a obține o sarcină.

Poate fi utilă atât femeilor care încearcă deja să obțină o sarcină, cât și celor care nu își doresc un copil în viitorul imediat, dar vor să știe mai multe despre sănătatea lor reproductivă și despre opțiunile pe care le au.

Este important însă să spunem de la început că nu există un test care să ne spună simplu dacă o femeie este sau nu fertilă. Rezultatele trebuie interpretate împreună cu vârsta, istoricul medical și reproductiv, ecografia și contextul individual.

Care este diferența dintre un control ginecologic obișnuit și o evaluare a fertilității?

Un control ginecologic de rutină urmărește în primul rând sănătatea ginecologică: examenul clinic, screeningul de col uterin, ecografia și identificarea unor eventuale patologii.

Evaluarea fertilității privește lucrurile dintr-o perspectivă reproductivă. Ne interesează vârsta femeii, rezerva ovariană, regularitatea ciclurilor și ovulația, aspectul ovarelor și uterului, istoricul medical și chirurgical, eventuale semne de endometrioză sau adenomioză și, atunci când vorbim despre un cuplu care încearcă să obțină o sarcină, evaluarea partenerului. Cu alte cuvinte, poți avea un control ginecologic perfect normal și totuși să existe factori care să influențeze fertilitatea.

Ce putem afla dintr-o evaluare a fertilității și, la fel de important, ce NU ne pot spune aceste investigații?

Practic, un screening complet acoperă patru zone:

• Rezerva ovariană — adică aproximativ câte ovocite mai ai. Se evaluează prin analiza AMH (hormonul antimüllerian), FSH, LH, Estradiol în zilele 2-3 ale menstrei și prin numărarea ecografică a foliculilor din ovare. Vreau să fiu foarte clar aici, pentru că este cea mai neînțeleasă analiză din tot setul: rezerva ovariană spune ceva despre cantitate, nu despre calitate. O rezervă mică nu înseamnă că nu poți rămâne însărcinată natural, iar o rezervă bună nu te protejează de scăderea calității ovocitelor odată cu vârsta. AMH-ul prezice foarte bine cum vor răspunde ovarele la o stimulare — și mult mai puțin bine șansele unei sarcini spontane.
• Ovulația — dacă ovulezi și dacă ovulezi lunar. Un ciclu regulat este un indiciu bun, dar nu o dovadă; se confirmă printr-o analiză simplă în a doua parte a ciclului.
• Echilibrul hormonal general — funcția tiroidiană, prolactina, semnele de sindrom de ovare polichistice, rezistența la insulină. Sunt cauze frecvente, frecvent trecute cu vederea și, foarte important, tratabile.
• Anatomia — forma uterului, existența unor fibroame sau polipi care deranjează implantarea, semne de endometrioză, permeabilitatea trompelor.

La acestea se adaugă un status general care contează mai mult decât pare: greutate, vitamina D, glicemie, anemie, imunitatea la rubeolă. Și, dacă ești în cuplu, spermograma partenerului.

Când este util screeningul pentru o femeie care abia se gândește la sarcină?

Aș spune că merită să îți evaluezi fertilitatea dacă:

• ai peste 30 de ani și amâni sarcina cu câțiva ani;
• ai cicluri neregulate sau absente;
• ai menstruații foarte dureroase, care îți afectează programul (poate fi endometrioză, care este o cauză frecventă și tăcută de infertilitate);
• ai avut o intervenție chirurgicală pe ovare, o infecție pelvină, un tratament oncologic;
• în familie există istoric de menopauză precoce.

Ce câștigi făcând screeningul devreme este timp de decizie. Dacă rezerva ovariană este scăzută la 29 de ani, ai o gamă întreagă de opțiuni — inclusiv congelarea ovocitelor, care are cele mai bune rezultate înainte de 35 de ani. Aceeași informație primită la 39 de ani îngustează drastic ce putem face.

Scopul nu este să creăm anxietate, ci să oferim informația suficient de devreme încât femeia să aibă opțiuni reale, inclusiv posibilitatea de a discuta despre prezervarea fertilității atunci când este cazul.

După cât timp de încercări fără succes este recomandat să ceri ajutorul unui specialist și de ce contează vârsta?

În general, la o femeie sub 35 de ani recomandăm evaluarea după aproximativ 12 luni de contacte sexuale regulate, neprotejate, fără obținerea unei sarcini. După 35 de ani, recomandăm să nu așteptăm mai mult de aproximativ 6 luni.

Există însă situații în care nu are sens să așteptăm deloc: cicluri foarte neregulate sau absente, endometrioză cunoscută sau suspectată, intervenții ovariene, probleme tubare, antecedente oncologice sau suspiciunea unui factor masculin important.

După 40 de ani, timpul devine suficient de important încât evaluarea să fie indicată de la început.

Aceste intervale nu sunt niște termene după care „începe infertilitatea”, ci repere care ne ajută să nu pierdem o perioadă în care opțiunile terapeutice pot fi mai bune.

De ce evaluarea fertilității ar trebui să privească ambii parteneri și nu doar femeia?

Pentru că infertilitatea nu este o problemă a femeii. În aproximativ o treime din cazuri cauza este masculină, într-o treime feminină, iar în rest este vorba de factori combinați sau de situații în care nu găsim o explicație clară.

Cu alte cuvinte: dacă se evaluează doar femeia, există un risc real ca după luni de analize, tratamente și așteptare să descoperim că răspunsul era la partener, într-o analiză care durează o oră și costă foarte puțin.

Spermograma este simplă, neinvazivă și ieftină. Ar trebui să fie printre primele lucruri făcute, nu ultimul. Din păcate, în practică se întâmplă des invers, iar asta costă cupluri luni sau ani.

Cum alegi: dacă ești singură sau vrei doar să înțelegi propria situație, screeningul feminin este suficient. Dacă sunteți un cuplu care își dorește o sarcină, varianta corectă este screeningul de cuplu — ambii, în paralel, de la început. Nu este o chestiune de preferință, ci felul în care se ajunge cel mai repede la un răspuns.

Ce rol are consilierea specialistului în interpretarea analizelor? De ce nu este suficient să ai doar niște rezultate pe hârtie?

Pentru că în medicina reproductivă o valoare izolată spune foarte puțin.

Poate cel mai bun exemplu este AMH. Două femei cu aceeași valoare a AMH, dar una de 28 de ani și cealaltă de 39 de ani, nu au aceeași situație reproductivă și nu vor primi neapărat aceeași recomandare.

La fel, interpretăm ecografia, istoricul menstrual, antecedentele, eventualele sarcini anterioare și planurile femeii pentru viitor.

Rolul specialistului este tocmai să pună toate aceste informații împreună și să răspundă la întrebarea care contează cu adevărat: ce înseamnă aceste rezultate pentru această femeie, în acest moment al vieții ei?

Ce înseamnă „să nu pierzi timp” în fertilitate, fără să transformăm asta într-un mesaj de panică?

Timpul contează cu adevărat, nu este o strategie de marketing. Fertilitatea scade gradual după 30 de ani și mai accentuat după 37. Este biologie, iar femeilor li se datorează această informație clar, nu în ghilimele.

Dar „nu pierde timp” nu înseamnă „grăbește-te să faci FIV”. Înseamnă nu amâna momentul în care afli unde ești. Sunt lucruri foarte diferite.

Din experiența mea, timpul se pierde rareori pentru că o femeie a decis să mai aștepte un an. Se pierde așa:

• femeia/cuplul încearcă la nesfârșit fără un diagnostic;
• tratamentele nu se potrivesc problemei (se stimulează ovulația unei femei care ovulează perfect, în timp ce cauza reală era la partener sau la trompe);
• se merge pe suplimente, „detoxifieri” și soluții alternative timp de doi ani;
• se amână spermograma pentru că e o discuție incomodă.

Un screening făcut la momentul potrivit nu accelerează procesul. Doar te scoate din zona în care încerci fără să știi ce încerci să rezolvi.

Ce opțiuni are o femeie după evaluare, în funcție de rezultat?

Uneori, recomandarea este pur și simplu să nu facă nimic medical în acel moment.

Alteori putem recomanda monitorizare, investigații suplimentare, tratamentul unei probleme identificate sau, dacă femeia nu dorește încă o sarcină și există motive pentru care timpul ar putea deveni relevant, putem discuta despre prezervarea fertilității.

Pentru un cuplu care încearcă deja să obțină o sarcină, opțiunile pot merge de la continuarea încercărilor naturale sau tratamentul unei cauze identificate până la reproducere asistată, atunci când există indicație.

Evaluarea fertilității nu este începutul obligatoriu al unui drum către FIV. Scopul ei este să alegem intervenția potrivită — și uneori intervenția potrivită este să nu intervenim.

Care sunt cele mai importante întrebări pe care să le pui medicului după ce primești rezultatele?

Eu aș încuraja femeile să plece de la consultație înțelegând câteva lucruri foarte concrete:

• Ce spun aceste rezultate despre situația mea actuală și ce NU pot ele prezice?
• Există ceva care necesită investigații suplimentare sau tratament?
• Cât de importantă este vârsta în cazul meu?
• Dacă nu îmi doresc o sarcină acum, există un motiv medical pentru care ar trebui să îmi reconsider planul sau să discut despre prezervarea fertilității?
• Dacă încerc deja să obțin o sarcină, cât timp este rezonabil să mai încerc înainte de următorul pas?
• Care sunt opțiunile mele și ce beneficii, limite și șanse reale are fiecare?

O consultație bună nu ar trebui să se termine doar cu o listă de valori și diagnostice. Ar trebui să se termine cu un plan pe care femeia îl înțelege.